Teatrul Național Satiricus Ion Luca Caragiale
Imagini
Video
Detalii
Facilități
Evenimente
- 9 Noiembrie 2024, 18:30
- 14 Decembrie 2024, 18:30
- 10 Noiembrie 2024, 18:30
- 22 Decembrie 2024, 18:30
- 15 Noiembrie 2024, 19:00
- 21 Noiembrie 2024, 18:30
- 8 Decembrie 2024, 18:30
- 22 Noiembrie 2024, 18:30
- 29 Noiembrie 2024, 18:30
- 20 Decembrie 2024, 18:30
- 30 Noiembrie 2024, 18:30
- 15 Decembrie 2024, 18:30
- 1 Decembrie 2024, 18:30
- 13 Decembrie 2024, 18:30
- 21 Decembrie 2024, 18:30
Descriere:
Este o instituție publică, de interes național, subordonată Consiliului Municipal Chișinău; unul dintre cele patru teatre dramatice naționale din Republica Moldova.
SATIRICUS este un teatru de rezistență, militant, care a apărut într-un moment istoric de cotitură, în etapa furtunoasă de emancipare a conştiinţei naţionale, de demascare şi repudiere a ideologiei comuniste, proces care a avut drept finalitate istorică destrămarea imperiului sovietic şi proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova.
Cu certitudine, SATIRICUS, primul teatru de satiră din republică, a luat naştere şi dintr-o necesitate cultural-istorică, manifestând în mod consecvent, prin tot ce a realizat ulterior, un spirit novator şi combativ. Noile realități istorice și sociale reclamau în mod imperios un alt gen de teatru. Mulţi regizori, sensibilizaţi de noile realităţi cultural-istorice şi influenţaţi, mai mult sau mai puţin, de cultura occidentală, abordează tot mai frecvent modalităţi inedite de exprimare artistică, propunându-şi să incite şi chiar să şocheze publicul.
Printre aceşti regizori se numără şi Sandu Grecu, fondatorul de facto al Teatrului SATIRICUS, care, după o stagiatură de doi ani la Teatrul lui Constantin Raikin, „Satiricon”, din Moscova, marcat într-o oarecare măsură de estetica acestui teatru, concepe într-o manieră regizorală inedită, primele spectacole ale tinerei trupe SATIRICUS. Astfel, de la o montare la alta, de la un experiment artistic la o înscenare mai în spiritul tradiţiei se cristalizează stilul regizoral al lui Grecu şi, la modul general, maniera distinctă de joc a actorilor de la SATIRICUS.
Sintetizând cu multă ingeniozitate în spectacolele sale plastica, dansul, gestica, muzica, vocalul, toate acestea conjugate armonios cu jocul actoricesc propriu-zis şi axate pe o dramaturgie vivace, variată ca gen, stil, tematică, epocă etc., SATIRICUS reuşeşte să-şi croiască un făgaş propriu în contextul mişcării teatrale din Moldova.
Limbajul plasticii, gesturilor, expresiei corporale şi a dansului, simţul ritmurilor moderne şi al muzicii în general au un caracter poli funcțional. Ele constituie manifestarea unor stări sufleteşti latente, dar şi o modalitate indispensabilă de trezire a emoţiei în cuprinsul reprezentaţiei teatrale.
Pentru realizarea unor sarcini artistice atât de dificile era nevoie de actori înzestraţi multilateral. Ei au fost cooptaţi în trupă de-a lungul anilor, nucleul ei însă a fost constituit chiar de la fondare şi a rămas mereu constant. Astăzi trupa numără peste 30 de actori, inclusiv 5 Artiști ai Poporului, 10 Artiști Emeriți şi 2 Maeştri ai Artei.
În pofida faptului că de-a lungul celor aproape 30 de ani de existenţă teatrul a fost impus de împrejurări să-şi schimbe de 4 ori (!) sediul, reconstruindu-l şi reamenajându-l de fiecare dată, trupa a realizat circa 70 de spectacole, unele dintre ele menţinându-se în repertoriu pe tot parcursul acestor ani. SATIRICUS este unicul teatru din spațiul românesc care a montat și are în repertoriul său activ toate piesele lui Ion Luca Caragiale.
De asemenea, SATIRICUS organizează un Festival Internațional de Teatru, ultima ediție, a III-a, fiind desfășurată în anul 2018 sub genericul „DE LA NAȚIONAL LA UNIVERSAL. Amfitrionul ediției – MATEI VIȘNIEC”.
În ceea ce privește condițiile de muncă, în primul său deceniu de existență SATIRICUS a peregrinat pe patru scene mai puțin adecvate din Chișinău, adaptându-le și amenajându-le de fiecare dată, până când, în anul 1999, se stabilește în fostul cinematograf „Odeon”. Urmează apoi o perioadă de trei ani (2012-2015) în care edificiul instituției a fost supus reconstrucției capitale, fiind reutilat și reamenajat conform cerințelor moderne. În urma reconstrucției a apărut și o a doua sală de spectacole – Sala mică, teatrul devenind astfel al doilea din republică după numărul total de locuri disponibile pentru spectatori (300 în Sala mare plus 70 în Sala mică). De asemenea, a fost schimbată configurația și capacitatea sălii principale de spectacole, unde s-au adăugat balconul și lojele. Scena, în formă de amfiteatru, s-a extins, bolta ei a fost înălțată considerabil, fiind instalate utilaje moderne și aparataj din cele mai performante.