Legată cu funia de pământ

Descriere

Aici ar trebui să citești despre ce vei vedea pe scenă. Dar mai bine îți spunem despre călătoria până acolo. Totul a început de la o carte – romanul Lorinei Bălteanu. Slava Sambriș a citit-o și a zis: „Cartea asta trebuie să devină spectacol!” Și așa a început aventura.

Suntem încă pe drum. Decorul e în lucru, iar scenograful Adrian Suruceanu nu mai știe cum îl cheamă. Actorii se chinuie cu textul, replicile se tot schimbă și nimeni nu știe care e următoarea bucată. Avalanșa de costume a acaparat toate spațiile din teatru, dintr-o parte în alta zboară broboade, sacouri, rochii și chiloți. Ba nu merge sunetul, ba pârâie boxele. Un actor s-a îmbolnăvit și așteptăm, lucrând, să se însănătoșească.

Prin curte miaună confuze pisicile, iar Marcelina, secretara, nu mai știe ce să le facă. Umezeala și lipsa de vitamina D ne dictează un ritm de lucru mai adormit, mai greu și pestilențial. Cineva și-a amintit că a lăsat aragazul pornit. Panică!

Alisa, producătoarea spectacolului, vine în fiecare zi cu câte un sac de ciocălăi care miros rău a șoareci. Regizorul o întreabă, de fiecare dată, de ce le cară, iar ea zice că sunt pentru spectacol. Ne tot mirăm, pentru că regizorul nu i-a cerut așa ceva, însă ea le tot cară ca un Sisif sub raza adiindă a Luceafărului.

Pe scurt, e greu… Mare nebunie în teatru. Greu de suportat și de dus această atmosferă care planează asupra sfintei scene. Deja parcă e mai clar cum va arăta totul pe 21 decembrie, în sfârșit apare o luminiță la capătul tunelului - va fi o istorie despre legături profunde și dorința de libertate. Despre ceea ce te ține legat și ceea ce te face să zbori.