Concert pe întuneric. Preludii

Preludiu, substantiv neutru - 1. (prin specializare) Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. 2. Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 3. (figurat) Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare.

Concertul pe întuneric din acest an explorează preludiul, o formă muzicală scurtă care poate servi drept prefață, dar poate funcționa și ca piesă de sine stătătoare.
Primele preludii au fost compuse în perioada Renașterii, iar această formă este folosită în continuare de compozitorii și compozitoarele contemporane. Vom începe, desigur, concertul cu Bach: preludiile din Suita engleză nr. 2 și Partita nr. 1, alături de primele două Preludii și Fugi din Caietul nr. 1 al Clavecinului bine temperat. Dacă în suite mai poți despărți Preludiul de restul pieselor, n-am putut lăsa Fuga singură, fără Preludiu.

Va urma o selecție din preludiile lui Chopin, unele scrise în Paris, altele în Mallorca, locul unde acesta se refugia în lunile de iarnă împreună cu partenera sa, George Sand, și copiii ei. Printre altele, nu va lipsi Preludiul în mi minor și Picături de ploaie (Raindrop Prelude).

În partea a doua explorăm preludiile din secolul XX: o selecție din Caietul 1 de Preludii de Claude Debussy, compozitor francez impresionist, cunoscut pentru limbajul său muzical bogat în armonii și timbralitate. Printre altele, veți asculta Fata cu părul bălai și Pași pe zăpadă.

La final, pentru prima dată la Concertul pe întuneric – și sper că nu ultima – voi interpreta preludii de Serghei Rahmaninov, despre care ne place să credem că își trage rădăcinile din dinastia Basarabilor. Cine știe, poate e adevărat? Poate de aceea ne place atât de mult muzica lui?